”Intervievat de redactorii revistei Piata cu privire la legitimitatea importurilor paralele de bunuri de larg consum, importuri realizate de distribuitori independenti care intra in competitie cu distribuitorii „oficiali” ai companiilor multinationale producatoare, fostul Vice- Presedinte al Consiliului Concurentei, Valentin Mircea, actual Partener Senior la firma de avocatura Mircea si Asociatii, a declarat: „Existenta unor comercianti in afara celor ”oficiali” ai producatorului este un fenomen absolut normal si nu este permis si nici de dorit sa existe distribuitori unici, cel putin nu in cazul unor producatori care au cote mari de piata. Romania este parte a pietei interne (comune) a Uniunii Europene si orice comert cu bunuri pe aceasta, de la Hamburg la Bucuresti nu mai este un import, asa cum nici o livrare de bunuri de la Bucuresti la Pitesti, de exemplu, nu poate fi considerata import. Este interesant de remarcat faptul ca exista comercianti care cumpara produse in tari cu putere de cumparare mai mare decat a Romaniei, aduc aceste bunuri in Romania si reusesc sa le vanda la preturi mai mici decat cele ale distribuitorilor ”oficiali”. Aceasta este in principiu o anomalie – comertul paralel ar fi mai plauzibil sa se dezvolte in sens invers, din Romania spre alte state membre, din ratiuni care tin de preturile mici de achizitie in Romania si de preturile mari pe pietele de retail din aceste tari. Chiar daca tarile de origine au un nivel al fiscalitatii mai redus, asta nu inseamna ca produsele provenite de acolo vor avea preturi mai mici – costul unui produs este determinat intr-o proportie mai mare de costul factorilor de productie (materii prime, forta de munca, utilitati) decat de nivelul fiscalitatii. Aparenta anomalie ar putea sugera o concurenta insuficienta sau o pozitionare gresita a distribuitorilor romani. Desigur, trebuie avut in vedere si faptul ca distribuitorii ”oficiali” ai producatorilor pot avea costuri mai mari datorita investitiilor mari pe care trebuie sa le faca in capacitati de transport si depozitare si in promovarea respectivelor produse. In acest caz am putea vorbi si de ”parazitism” (”free riding”, in terminologia anglo-saxona), in sensul ca un distribuitor nu isi va putea recupera costurile, datorita faptului ca de eforturile sale va profita o alta companie, care insa nu a investit nimic. Este important de stabilit si care este ponderea vanzarilor distribuitorului paralel in totalul vanzarilor si in ce masura acesta sufera pierderi sau va fi determinat sa inceteze investitiile – care sunt benefice pentru piata si pentru consumatori. Este vorba asadar de o balanta delicata care pleaca de la principiul ca pe piata pot sa existe oricati distribuitori pentru a acoperi cererea iar numarul acestora sa fie stabilit prin mecanismul cererii si ofertei, nu prin masuri administrative sau actiuni ale producatorilor/distribuitorilor nominalizati de acestia.” Mai multe detalii privind importurile paralele si impactul lor asupra piertei bunurilor de larg consum puteti citi in numarul din luna februarie al revistei Piata sau pe siteul www.revista–piata.ro saptamana viitoare.”