Sesiune de comunicări la Londra susținută de Emanuela Matei, Of-Counsel pe tema negocierii noului Tratatului de Comert si Investii intre UE si SUA .

Avem plăcerea de a vă comunica participarea d-nei Emanuela Matei, la o sesiune de comunicări CEILA organizată de facultatea de drept a Universității Queen Mary din Londra. Împreună cu dl Horia Ciurtin, coautor al lucrării „Turning Enemies into Adversaries: TTIP Negotiations and the Quest for a New Westphalia Momentum”.

Dna. Emanuela Matei a prezentat și supus dezbaterii chestiunea incompatibilității dintre obligațiile asumate prin Tratatele UE și obligațiile impuse de web-ul de Tratate Internaționale de Comert si Investiții, fiind propuse soluții concrete pentru detensionarea situației conflictuale.

Specializarea, fragmentarea și suprapunerea competențelor jurisdicționale în dreptul internațional reprezintă probleme reale generatoare de blocaje și conflicte la nivel de practică juridică. Sursa acestor probleme este inflația normativă și anume, încercarea de a crea ordine juridice atotcuprinzătoare, adică complete și autonome în domeniul lor de aplicare. Un astfel de impas a fost revelat inter alia de cauza Micula/România.

Atât dreptul UE, în esență dreptul la libera circulație a capitalurilor în cadrul UE, cât și ordinea stabilită prin convenția ICSID și ansamblul de tratate bilaterale de investiții urmăresc aceleași scopuri și protejează aceleași valori liberale. Mai mult, în cadrul UE, investitorul străin este cetățean al UE, protecția sa intrând în domeniul de aplicare al Tratatelor UE și a Cartei Drepturilor Fundamentele a UE. Și totuși, în mod paradoxal, dubla protecție implică la nivel practic, o protecție deficitară a investitorului, a cărui situație a devenit incertă și un caz de posibilă încălcare a obligațiilor asumate prin tratate de către statul membru în cauză prin menținerea acestei protecții duble după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În lucrarea prezentată la Londra, cei doi autori atrag atenția asupra unui aspect foarte important și anume, că la nivel de individ, în speță investitor, fenomenul de apartenență la un web de comunități juridice face ca soluțiile clasice din dreptul internațional, în care o jurisdicție afirmă în mod exclusiv supremația asupra unei situații sau persoane (ratione materiae/personae) să-si piardă în mod semnificativ din eficiență. De ce? Unul din răspunsuri îl putem regăsi la articolul 3 alin 2 TFUE.

„De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora”.

Așadar, decretul clasic prin care se interzice unui tribunal supranațional să interpreteze dreptul autohton și se dictează ca prevederile acestuia să fie tratate ca fapte este un panaceu, care nici măcar nu poate oferi iluzia unei soluții eficiente în contextul în care ordinile juridice supranaționale își arogă dreptul de a-și extinde competența asupra unor chestiuni materiale, care nu intră în domeniul de exclusivitate explicit prescris de Tratate, dar care se înscriu prin implicație în sfera normelor comune edificate prin acestea.

Această stare de tensiune trebuie contemplată si analizată în profunzime în perspectiva negocierii și semnării de către UE a noilor Tratate Internaționale de Comert și Investiții.

Prezentarea poate fi vizionată aici. Lucrarea va fi publicată în ediția de primăvară a revistei TCLR.