Motivarea Hotararii Tribunalului Valcea privind drepturile salariale
Posted on November 12th, 2010 by admin
Postam anexat: Motivarea Hotararii Tribunalului Valcea privind drepturile salariale
Asteptam comentariile voastre legate de acest subiect.
Motivarea este interesanta iar precedentul va putea da curs la un lant de asemenea solutii in instante. Trebuie avut in vedere ca sentinta priveste drepturi salariale ale unor functionari ai unei administratii publice locale, modificate prin interventia Statului, care este un tert in aceasta privinta, raportat la autonomia locala. Este drept ca si autoritatile locale primesc finantare de la bugetul de stat. Din acest punct de vedere, Statul are la indemana o alternativa chiar mai “periculoasa” pentru functionarii din administratiile publice locale – aceea de a lasa povara platii integrale a salariilor pe seama respectivelor localitati. Este insa evident ca acestea nu dispun de resursele financiare necesare !
Speta este remarcabila pentru cateva motive.
Astfel, instanta face aplicatia directa a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Protocolului nr. 1 la aceasta, unul dintre putinele cazuri in care o instanta romaneasca a procedat in acest mod.
In al doilea rand, instanta ocoleste o decizie a Curtii Constitutionale prin care Legea 118/2010 a fost declarata constitutionala. Ignorarea acestei decizii si aplicarea directa a CEDO sunt facute cu dibacie si argumentate destul de interesant. Posibilitatea aceasta este insa discutabila, in conditiile in care Deciziile 872/2010 si 874/2010 au forta obligatorie, chiar daca ar contraveni unei norme internationale. Art. 20 din Constitutie asigura suprematia normelor internationale la care Romania a aderat dar nu permite, sub acest motiv, nerespectarea unei decizii a Curtii Constitutionale. Dincolo de frumusetea argumentarii, admiterea acesteia creeaza posiblitatea ca instantele sa ignore si alte decizii, inclusiv ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de exemplu, pe aceleasi motive, ceea ce risca sa creeze dezordine si incertitudine in sistemul juridic.
Nu in ultimul rand, avem dubii cu privire la constatarea instantei ca in cazul de fata nu ar exista o compensare suficienta a privarii de dreptul la salariu. Oare faptul ca respectivul salariat isi pastreaza locul de munca (alternativa la reducerea salariului era concedierea unor angajati), in contextul crizei, recunoscut de instanta ca motiv obiectiv, nu reprezinta o compensare mai buna decat oricare alta in momentul de fata ?
Cheia acestei spete sta in raspunsul la aceasta intrebare !